Ștefania, 16, Ilfov
Poate sunt mică și lumea se gândește că nu sunt pregătită să fiu mamă. Dar de ce să plătească copilul greșeala mea?
14 feb 2016
Am zis că nu vreau să omor copilul pentru greșelile mele. E copil nevinovat. E și el un suflet! Trebuie să te gândești prima dată la el, nu la tine. Nu de mult timp, l-am văzut la ecograf. Îmi bătea inima foarte tare. E multă lume care ne vrea răul, dar nu mă las!
Poate că multă lume o să mă judece când spun că am 16 ani și că sunt însărcinată. Mă numesc Ștefania și aproape toți îmi spun Ștefi. Sunt însărcinată în șapte luni jumătate. Pe Ștefan l-am cunoscut prin altă fată. Ei îi plăcea de un băiat, Marius, și mi-a zis să merg cu ea să se întâlnească.
Marius avea 18 ani atunci și fratele lui, Ștefan, avea 16. Eu nu aveam mai mult de 15. Marius i-a cerut numărul meu de telefon fetei cu care am mers la el și i-a zis că eu nu vreau să vorbesc cu el, că e prea mare. Pe urmă a încercat și fratele lui mai mic și cu el am vrut să vorbesc, că îmi și plăcea de el.
A venit la mine, ne-am tot întâlnit vreo 4-5 luni și, după aceea, a vorbit cu Mami la telefon că vrea să mă ia acasă. Și Mami a zis: „Dacă vrea ea, bine. Dacă nu, nu!” Și m-am dus. După vreo jumătate de an, am rămas însărcinată. Mama lui îmi tot zicea că nu sunt gravidă și să nu-i mai mint pe toți.
Apoi, a zis că mai bine ne mutăm la mine acasă. Am zis că da. Ne-am pornit cu trenul de 6:30 și la 7:00 am și ajuns la mine în sat. Eu am coborât acasă, el s-a dus mai departe la București, că își găsise de lucru. A zis că se întoarce și nu s-a mai întors. A mai sunat după aceea, dar nu au mai vrut ai mei să îl lase pe lângă mine. Au văzut și ei cât am suferit că m-a lăsat. I-au zis că m-a avut în mână și că m-a pierdut.
Poate sunt mică și lumea se gândește că nu sunt pregătită să fiu mamă. Poate așa e. Dar, mă ajută și Mami, că ea muncește toată ziua. Nu m-am gândit niciodată la avort, cu toate că îmi mai ziceau unii. Am zis că de ce să plătească copilul greșeala mea? Nici nu mă interesează sexul copilului. Sănătos să fie!
Noi am fost nouă copii la mama. În urmă cu opt ani, mama a rămas văduvă. Au murit trei frați de-ai mei. Doi sunt bolnavi. Mama a avut multe de îndurat, dar nu s-a plâns. A muncit și a făcut ce a putut pentru noi. E oarecum exemplul meu.
Am zis că nu vreau să omor copilul pentru greșelile mele. E copil nevinovat. E și el un suflet! Trebuie să te gândești prima dată la el, nu la tine. Nu de mult timp, l-am văzut la ecograf. Îmi bătea inima foarte tare. E multă lume care ne vrea răul, dar nu mă las!
O să încerc să am grijă de el! Așa cum se poate, chiar dacă n-avem toate condițiile. Și mă gândesc că nici nu vreau un alt tată pentru copilul meu. Poate am să-l iert pe Ștefan de dragul copilului...
Marius avea 18 ani atunci și fratele lui, Ștefan, avea 16. Eu nu aveam mai mult de 15. Marius i-a cerut numărul meu de telefon fetei cu care am mers la el și i-a zis că eu nu vreau să vorbesc cu el, că e prea mare. Pe urmă a încercat și fratele lui mai mic și cu el am vrut să vorbesc, că îmi și plăcea de el.
A venit la mine, ne-am tot întâlnit vreo 4-5 luni și, după aceea, a vorbit cu Mami la telefon că vrea să mă ia acasă. Și Mami a zis: „Dacă vrea ea, bine. Dacă nu, nu!” Și m-am dus. După vreo jumătate de an, am rămas însărcinată. Mama lui îmi tot zicea că nu sunt gravidă și să nu-i mai mint pe toți.
Apoi, a zis că mai bine ne mutăm la mine acasă. Am zis că da. Ne-am pornit cu trenul de 6:30 și la 7:00 am și ajuns la mine în sat. Eu am coborât acasă, el s-a dus mai departe la București, că își găsise de lucru. A zis că se întoarce și nu s-a mai întors. A mai sunat după aceea, dar nu au mai vrut ai mei să îl lase pe lângă mine. Au văzut și ei cât am suferit că m-a lăsat. I-au zis că m-a avut în mână și că m-a pierdut.
Poate sunt mică și lumea se gândește că nu sunt pregătită să fiu mamă. Poate așa e. Dar, mă ajută și Mami, că ea muncește toată ziua. Nu m-am gândit niciodată la avort, cu toate că îmi mai ziceau unii. Am zis că de ce să plătească copilul greșeala mea? Nici nu mă interesează sexul copilului. Sănătos să fie!
Noi am fost nouă copii la mama. În urmă cu opt ani, mama a rămas văduvă. Au murit trei frați de-ai mei. Doi sunt bolnavi. Mama a avut multe de îndurat, dar nu s-a plâns. A muncit și a făcut ce a putut pentru noi. E oarecum exemplul meu.
Am zis că nu vreau să omor copilul pentru greșelile mele. E copil nevinovat. E și el un suflet! Trebuie să te gândești prima dată la el, nu la tine. Nu de mult timp, l-am văzut la ecograf. Îmi bătea inima foarte tare. E multă lume care ne vrea răul, dar nu mă las!
O să încerc să am grijă de el! Așa cum se poate, chiar dacă n-avem toate condițiile. Și mă gândesc că nici nu vreau un alt tată pentru copilul meu. Poate am să-l iert pe Ștefan de dragul copilului...